Caracatita ICR- astazi, “bratul de la Budapesta”

foto: Cotidianul

La numai cateva ore, de la incheierea emisiunii, Presedintele Senatului Nicolae Vacaroiu a anuntat ca a solicitat Comisiei de Cultura a Senatului Romaniei, demararea unei anchete privind activitatea ICR-ului.

In asteptarea demisiei gastii de la ICR New York( Corina Suteu si Cristian Neagoe), si a domnului H. R. Patapievici, poate ar fi cazul sa vorbim si despre celelalte saisprezece brate ale caracatitei securisto-mafiote, care au pus stapanire pe ICR.

Fara nicio legatura desigur, mi-am amintit o remarca mai veche, a Karinei : ” O sa ne termine securistii lui Basescu. “

BRANDUSA ARMANCA – Director ICR Budapesta

CV-ul doamnei Armanca va poate spune, la o prima vedere ca este o excelenta profesionista. Iar cei malitiosi ar zice ca prietenia doamnei, cu Mircea Mihaies- vicepresedintele ICR, a propulsat-o in fruntea filialei ICR Budapesta.

Sa analizam cum stau lucrurile, si judecam la sfarsit.

Brandusa Armanca-excelenta profesionista, promovata pe “ochi frumosi-prietenosi” de catre Mircea Mihaes. Mda! Partial adevarat. Doamna Armanca este o excelenta profesionista, dar nu in jurnalism, ci in domeniul Serviciilor. Serviciile Secrete, desigur.

De-a lungul anilor, toti cei care au subestimat-o pe Brandusa Armanca( fostii colegi din TVR Timisoara), preferand sa o socoteasca mai degraba usor…excentrica, decat periculoasa, au avut parte, pana la urma, de “surprize” ingrozitoare.

Spre exemplu, bataia(fizica, la propriu) pe care doamna Armanca i-a administrat-o cu mult zel, domnului Manescu-director al TVR Timisoara,a ramas in memoria tuturor! Motivul?! Manescu indraznise sa o atentioneze ca s-a terminat cu “publicitatile mascate” . Bietul Manescu! A luat bataie la sapte coaste. Ca la Securitate.

Cum la fel, nimeni nu poate uita, “memorabilele” emisiuni realizate de Brandusa, in care “distinsa” “doamna” il injura, la modul cel mai direct cu putinta, pe Ion Iliescu. Brandusei nu-i pasa de CNA, si cu atat mai putin de sefi.

Epoletii de pe umeri si piovra securista din TVR o impinsesera in tot felul de organisme europene ale televiziunilor publice si in special a celor cu profil regional, drept pentru care Brandusa Armanca pleca foarte des in strainatate. Cu alte misiuni, mult mai importante. Chiar si decat aceea de a injura birjareste in live, guvernarea pesedista.

Inca din acele vremuri, doamna Armanca nu facea niciun secret din prieteniile stranse care o legau de cel ce avea sa devina Zeus, sau de ofiterul de Securitate( la acea ora nedeconspirat) Mona Musca, si chiar de pupila lui DragaStolo- Raluca Turcan( fosta Tatarcan).

Cu putin timp inaintea alegerilor din 2004, mai-marii TVR-ului, exasperati de scandalurile monstruoase provocate de Brandusa Armanca, si de mismasurile acesteia cu materiale publicitare mascate, au luat hotararea de a-i desface contractul de munca. Cam in aceeiasi perioada, doamna conferentiar universitar Armanca a mai reusit inca o “performanta notabila”. Aceea de a fi data afara si din Universitatea de Vest din Timisoara.

Desi Brandusa Armanca fusese recompensata imediat dupa desantul portocaliu din 2004, cu reangajarea simultana la TVR si la Universitatea de Vest, sefii din Servicii l-au presat pe Traian Zmeus Basescu sa o inainteze in grad si sa o trimita la munca informativa in Ungaria. Patria avea nevoie de ea!

Intreb si eu, chiar nu exista nicio legatura intre “misiunea” ofiterului acoperit Horia Roman Patapievici- in civilie-Presedinte al ICR, si doamna Armanca, spre exemplu?!

Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR- “bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

august 9, 2008 by Raluca

Foto: Cotidianul

Dezvaluirile legate de ICR si de stipendiatii si/sau profitorii acestui institut, au continuat ieri intr-un ritm ametitor.

Andrei Badin da lovitura si ne arata cu ce se ocupa angajatii ICR-ului.

Karina il ridiculizeaza cu mult talent, pe Patapievici, analizandu-i penibila argumentatie de la conferinta de presa a ICR-ului.

Alandra ne-a spus cine erau laudatorilor ICR, prezenti la conferinta de presa de la Carturesti. Tot Alandra, despre frustratii de la ICR.

Au fost destui cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au inghesuit sa ne spuna ca ne ocupam de linsaje, si ca in fond nu are nicio importanta ce au facut inainte, cei care conduc astazi ICR-ul – functionari ai statului roman.

Ei bine, este extrem de important sa stim cu ce s-au ocupat cei care compun gasca lui Patapievici, pentru ca numai asa vom reusi sa intelegem , de ce actiunile din prezent ale acestora nu au absolut nimic in comun cu interesul public romanesc, pe care in mod teoretic, acestia ar trebui sa il serveasca.
Imaginea de “societate civila” sau de “voce a poporului” fabricata de serviciile secrete, celor care compun gasca de mai sus, este folosita numai pentru a manevra marea masa a votantilor, si pentru a influenta opiniile cercurilor decizionale externe.

Mediocrii, labili psihic, paranoici, toti acesti “intelectuali-crema societatii civile” reprezinta fauna apta de a deveni instrumentul de lucru al noii Securitati. Toate serviciile (indiferent de menirea lor legala) se bat in acesti ani pentru “piata” interna, pentru puterea de a gestiona Romania pentru un orizont de timp cat ma lung. Putere, bani, mondializare (si serviciile secrete traverseaza acest proces). In rest vorbe goale pentru Rapoartele anuale din Parlamentul Romaniei.

Unul din “bratele” importante ale caracatitei portocalii de la ICR- directorul ICR Budapesta BRANDUSA ARMANCA , nu face nici domnia sa, exceptie de la regula enuntata anterior.

Armanca face parte din categoria “ofiteri ai vechiului regim cu potential de a fi reciclati“. Ceea ce s-a si intimplat. In pregatirea preluarii puterii portocalii a existat o retea bine construita: Mona Musca (raspundea in primul rind de gestionarea “societatii civile”, dar se lega foarte bine si cu “presa”), Raluca Turcan, Mircea Toma, Ioan T. Morar (prieten intim al lui Mihaies), Preoteasa (de la Hotnews), cei trei corifei de la CNSAS- Patapievici, Dinescu si Plesu, Rodica Culcer si fostul ei sef si mentor Iosif Boda, si multe alte cozi de topor (nu neaparat constiente ci doar “trepanatii”), plus mercenarii de serviciu. Garnizoana portocalie si-a facut comandamentul la RealitateaTV de unde coordona toate celelalte unitati combative: Evz, Hotnews, Catavencu si celelalte segmente de presa care nu erau complet ocupate ci doar partial.

Asadar, pentru o cat mai buna intelegere a prezentului, iata noi amanunte din trecutul profesional al doamnei Brandusa Armanca- subalterna domnului H. R. Patapievici:

1. Numita la conducerea TVR Timisoara in 1996, Brînduşa Armanca a condus studioul TVR Timisoara cu cumul de funcţii, fără a avea cartea de muncă adusă de la Universitatea de Vest, acolo unde işi avea activitatea de bază, la SRTV şi fără a ocupa postul prin concurs sau examen.

2. Deşi avea două norme întregi ( la Universitate şi la televiziune), în 1998 spre exemplu a reuşit să acumuleze peste 110 zile de deplasări, din care: în ţară 47 zile lucrătoare, adică peste 2 luni lucrătoare şi peste 65 de zile calendaristice în străinătate (circa 15 zile in Austria, o săptămână în Germania, deplasări scurte de una sau două zile în Ungaria, Iugoslavia, în Portugalia – 6 zile, Franţa – 21 zile, Grecia – 10zile, Moldova, 8 zile la Strasbourg )

3. În acelaşi timp realizatorii de emisiuni erau obstrucţionaţi la deplasări cu echipă de filmare în străinătate (Vasile Bogdan, premiat în mai multe rânduri cu premii APTR i s-a aprobat deplasarea în Germania dar fără cameră de luat vederi – pentru realizarea unui documentar despre organistul Fr. Metz şi acesta a fost obligat să închirieze pe banii lui o cameră, iar copierea de pe caseta HI 8 s-a realizat la un studiou privat din Timişoara, tot pe bani proprii, deşi filmul era pentru TVR Timişoara) şi, culmea, în acelaşi timp a fost împrumutată gratuit o cameră unei delegaţii a Poliţiei, care se deplasa în Danemarca o săptămână, fără ca prin acest gest TVR Timişoara să beneficieze de exclusivitatea unor ştiri de la poliţie.

4. Cât timp a fost director, Armanca a realizat, chiar dacă prin regulament i se interzicea, emisiuni. Uneori a schimbat chiar formatul emisiunilor pentru a sluji intereselor proprii sau ale grupării sale. “Din aproape în aproape” specializată în reportaje s-a transformat în talk-show, aşa cum “Grădina tranziţiei” şi “Lumea în mişcare“, emisiuni de dezbateri sociale s-au transformat în dezbateri turistice sau s-a amânat o anchetă la zi despre scandalul privatizării combinatului de industrializarea lemnului din Caransebeş şi blocarea şoselei europene de oamenii nemulţumiţi şi s-a difuzat în schimb un material semnat de Brînduşa Armanca despre poluarea Tisei, eveniment petrecut cu un an în urmă (să fie doar întâmplătoare coincidenţa ca acest material să fie difuzat în aceeaşi perioadă în care România a fost dată în judecată pentru respectiva poluare?!

5. Pentru a-şi exploata la maximum poziţia de director, a înfiinţat asociaţia “Videovest” (cu sediul în clădirea televiziunii publice din Timişoara şi ai cărei membri fondatori au fost de voie de nevoie în principal angajaţii cu funcţii de răspundere din studio), prin intermediul căreia a organizat Festivalul Televest, la care şi-a atribuit chiar şi marele premiu. Trebuie menţionat că în fiecare an Televestul înseamnă un efort imens pentru angajaţii studioului, care şi aşa sunt mai puţini decât la celelalte studiouri teritoriale, la acelaşi număr de ore de difuzare, înseamnă zeci de ore de vizionare şi montaj pe aparatele televiziunii, multe minute de promovare pe spaţiile televiziunii publice la ore de vârf, cheltuieli diferite (400 – 500 de faxuri, 600 de telefoane, casete VHS, invitaţii, protocol, salarii ş.a.). Ar fi trebuit ca eforturile TVR Timişoara să se concentreze pe programele sale si mai putin pe un festival care nu înseamna decât promovarea intereselor unei conduceri.

6. În urma memoriului de la începutul anului 1999, 8 dintre cei 10 semnatari au fost înlăturaţi sau “convinşi” să plece din TVR: Tiberiu Ceia (fostul director), Lia Lucia Epure (publicist comentator), Mihai Junea (realizator de emisiuni), Melania Kaitor (reporter), Ximena Munteanu (reporter), Raico Cornea (fost corespondent de război al TVR în Iugoslavia), Marius Bucur (regizor), Alfred Schuppler (operator). Mai apoi un alt fost director al TVR Timişoara, Bogdan Herzog, fondatorul studioului, scârbit de tot ceea ce se întâmplă, a ieşit la pensie înainte de termen.
În urma memoriului, domnul Ovidiu Grecea a dispus la sfârşitul anului 1999, constituirea unei comisii mixte care sa analizeze problemele studioului TVR Timisoara. Acesta a fost încă un prilej de autovictimizare pentru Brînduşa Armanca. Ea a organizat o conferinţă de presă pentru a “da în vileag” faptul că televiziunea publică este verificată în mod abuziv de prefectură, poliţie, inspectorul şef de la cultură, finanţe.

Cand in sfarsit, dupa multe alte “zburdalnicii”, doamna Armanca a fost inlaturata din functia de director, parea ca activitatea studioul TVR Timisoara a revenit la parametri normali. Nici vorba, insa!

Brandusa Armanca a declansat o serie de scandaluri, menite sa torpileze credibilitatea a tot ceea ce purta marca TVR.

* XI 2002 – interviu, Evenimentul Zilei de vest: desfiinţare contracandidaţi pentru postul de director (nu a fost sancţionată pentru defăimarea angajaţilor TVR; potrivit ROF).
* 17 XII 2002 -în direct pe TVRT – “Zi de doliu” cu titlul “Profitorii Revoluţiei”: BA îi atacă pe oamenii de afaceri Ovidiu şi Marius Cristescu care s-ar ocupa cu spălare de bani, trafic de ţigări (caseta martor va fi trucată, dar există şi o copie de amator). Fraţii Cristescu solicită PDG al TVR şi CNA drept la rectificare şi acesta va fi acordat.
* 20 XII 2002 – ameninţări la SRTv că va distruge candidaţii la funcţia de director
* 21 XII 2002 – reacţie a Asociaţiei Victoria, a Luptătorilor din Revoluţia de la Timişoara că nu au fost luaţi în seamă de TVRT în cei 6 ani de când este BA director;
* 7 I 2003 – interviu de o pagină în Revista 22 – acuze nefondate la adresa unor membri ai C.A. al SRTv, a politizării concursului şi la adresa corectitudinii desfăşurării acestuia;
* 9 I 2003 – dă publicităţii o listă a intelectualilor care protestează împotriva noului director (a doua zi se va dovedi că lista era complet falsă). Reacţie împotriva BA venite din partea Societăţii ziariştilor din România şi a Sindicatului Mediavest (Timişoara, Ziua de Vest, Renaşterea bănăţeană, Prima oră, VIP în Banat);

* 15 I 2003 După validarea rezultatului concursului Armanca a organizat la sediul TVRT o conferinţă de presă ilegală, cu jigniri la adresa noului director (Ziua de Vest, Timişoara, Agenda zilei, Renaşterea bănăţeană, Evenimentul zilei de Vest)* 11 III 2003 – Întrucât s-a dat dreptul de rectificare, dar există două procese pe rol cu fraţii Cristescu pentru declaraţiile din 17 XII 2002, directorul C.Mărăscu ia decizia ca emisiunile “Pe fază” ale BA să nu mai fie în direct şi să se supună Controlului Ierarhic Redacţional potrivit ROF al SRTV.
* 3 V 2003 – Deşi nu a fost pusă în aplicare decizia privind emisiunea din 17 XII 2002, Armanca, membră a unui grup “POD” (neconstituit legal) lansează pe Internet şi se preia în presă Armaghedonul presei timişorene în care menţionează că este cenzurată (minciună sfruntata) (Evenimentul zilei de vest, Ziua de vest, VIP în Banat). Minciuna va fi reiterată în Senat de catre senatorul PRM Mihai Ungheanu şi apoi va fi preluată, fără verificare, în toate rapoartele oficiale privind presa din România
* 17 V 2003 – La Szegedin-Ungaria s-a sărbătorit un an de emisiuni “Eva magazin” la care TVR Timişoara participă, fără a exista un protocol (Agenda zilei, Timişoara, Prima oră). BA nu a prezentat niciodată un document oficial din care să rezulte modalităţile de realizare, costuri, drepturi şi obligaţii etc. (deşi pentru a colabora chiar în SRTV sunt necesare convenţii de producţie);
* VII 2003 – BA a înregistrat o ediţie a emisiunii Pe fază cu preşedintele Asociaţiei Cuponul Comtim (Creţea, membru PD) Ediţia nu a fost difuzată şi după o lună preşedintele asociaţiei a sesizat PDG şi CNA că a fost cenzurat. D-l Creţea a prezentat totul ca pe o manipulare din partea BA, că i s-ar fi interzis să apară pe post emisiunea pentru că el este de la PD. S-a dispus ca emisiunea să fie difuzată în regim de urgenţă şi au fost solicitate explicaţii BA, pe care aceasta nu le-a dat;
* 1 IX 2003 – Scandalul doctoratul Brandusei Armanca – dosarul de susţinere a doctoratului BA avea 6 carenţe şi a fost suspendată susţinerea tezei. BA declară presei că Universitatea este politizată, că sunt mârşăviile colegilor de la catedră, ale rectorului, ale celor din TVR, de unde s-ar fi timis o anonimă (Poliţia a luat declaraţii timp de 3 săptămâni de la personalul TVRT, iar presa a fost asmuţită din nou împotriva televiziunii publice: Jurnal Bănăţean, VIP în Banat, Evenimentul zilei de vest). Au fost intentate procese lui Mărăscu şi Tiberiu Ceia, dar aceştia le-au câştigat definitiv;
* 8 X 2003 – A fost desfăcut contractul de muncă al BA de la Universitate (rectorul a fost dat în judecată pentru calomnie şi acesta a câştigat);

Procese intentate de BA lui Constantin Mărăscu şi Tiberiu Ceia pentru că ar fi trimis la Universitate dezvăluirile privind deficienţele grave ale dosarului ei de doctorat. Cei doi au câştigat procesele şi a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Procesul pentru agresarea directorului (cauza desfacerii cotractului de muncă al Brandusei Armanca) a fost câştigat de C. Mărăscu, dar, paradoxal SRTV, după schimbarea PDG al TVR nu a mai continuat procesul. Mai mult, noul preşedinte, Tudor Giurgiu, a trims către Armanca o scrisoare, înregistrată în SRTV, deci oficială, în care se arată dispus la o strânsă colaborare prietenească şi la proiecte comune. Scrisoarea a fost folosită de Armanca drept dovadă a renunţării televiziunii la acţiune. Cu această ocazie a fost despăgubită cu aproape un milliard şi jumătate de lei.

Va plac acesti demnitari ai statului roman?! Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Brandusa Armanca, Corina Suteu sau “Cristi baga-mi poneiul” Neagoe ?!!!

Noua Securitate- partea a III-a. Caracatia ICR- “bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

By Raluca

Foto: ICR

Dupa instaurarea puterii portocalii, in decembrie 2004, Brandusa Armanca a cistigat procesul intentat TVR-ului pentru desfacerea contractului de munca (disciplinar, in urma batailor si scandalurilor cu Marascu) folosindu-se de o scrisoare pe care i-a trimis-o noul PDG al TVR, Tudor Giurgiu (si el, ofiter acoperit al SIE si pusculita), in care, acesta o lauda si-i dadea toate elementele necesare pentru folosirea scrisoarii, in instanta. Astfel a dovedit ca TVR-ul ” isi recunoaste greseala si o doreste inapoi “!

In septembrie 2006, H. R. Patapievici o numeste in functia de director al ICR Budapesta pe Brandusa Armanca ” ofiter al vechiului regim cu potential de a fi reciclat“.

Desi la prima vedere, numirea doamnei Armanca in aceasta functie, poate aparea ca fiind strans legata de prietenia acesteia cu vicepresedintele ICR Mircea Mihaies, lucruruile nu stau chiar asa. Asa cum am mai aratat, Brandusa Armanca a fost trimisa la Budapesta nicidecum pentru a promova Romania, prin cultura, ci pentru munca informativa. In slujba cui? A Serviciilor, desigur. Care Servicii? Cititi si va veti da seama…

Cel mai scandalos exemplu in sensul celor scrise mai sus, este evenimentul organizat de ICR, in decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta. In cadrul acestei gale- extrem de fastuoasa si de costisitoare- s-au acordat Premiul pentru excelenta culturala al ICR Budapesta si Premiile media ale ICR Budapesta. Cele doua premii au fost acordate scriitorului Esterházy Peter si jurnalistului Cselényi László , si au constat intr-o suma imensa de bani: 15.000€. Trofeele si banii au fost inmanate chiar de catre Horia Roman Patapievici(prezent si el la aceasta gala) .

Premiul pentru media al ICR Budapesta a fost decernat jurnalistului Cselényi László – regizor si realizator de televiziune, din 2005 preşedintele DUNA TV. László este extrem de cunoscut pentru opiniile sale profund anti-romanesti, si pentru calitatea domniei sale de militant de frunte al miscarii pentru autonomia etnicilor unguri din Romania. Dealtfel, de cand Cselényi László a devenit director al DUNA TV, Romania este prezentata in emisiunile acestui post tv maghiar, in cele mai sumbre culori. Cine cunoaste limba maghiara si urmareste DUNA TV, stie exact despre este vorba.

Chiar daca stia toate aceste lucruri despre László, Brandusa Armanca hotaraste sa ii acorde Premiul pentru media al ICR Budapesta, si argumenteaza in scris alegerea facuta, conducerii centrale a ICR-ului: ” Premiul i se acordă lui Cselényi László pentru deschiderea faţă de valorile culturii manifestată în calitatea sa de lider de opinie. Ca preşedinte al “televiziunii ungurilor de dincolo de graniţe”, cum se defineşte canalul DUNA TV, a echilibrat strategiile postului cu o viziune largă care respectă diversitatea şi multiculturalitatea ca valori europene. “

Nu numai ca domnul Patapievici nu a fost de acord cu premierea acestui jurnalist, ba mai mult, presedintele ICR-ului a girat actiunea ticaloasa a Brandusei Armanca, deplasandu-se la Budapesta pentru acea paranghelie de la Palatul Duna, alaturi de Andrei Plesu si si de Mircea Mihaies. (foto sus)

Dincolo de faptul absolut revoltator ca BANII STATULUI ROMAN, sunt cheltuiti cu lejeritate(sau nesimtire?!) de nababi, de catre personajele din fruntea ICR-ul, ce concluzie se mai poate trage?!

Doar aceea ca ofiterii acoperiti ai Noii Securitati( Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Brandusa Armanca) promoveaza ORICE( din BUGETUL STATULUI ) in strainatate, numai interesele Romaniei, NU!

Judecati si voi…

O felicităm pe Raluca pentru dezvăluiri.

Iată alte opinii extrem de pertinente despre gravele fapte ale acestei doamne de presă

INCREDIBIL ŞI SCANDALOS. Ca întotdeauna, nimeni dintre oficialii români nu se sesizează.

http://victor-roncea.blogspot.com/2008/09/brandusa-armanca-icr-budapesta-eu-nu.html

Tuesday, September 2, 2008

Brandusa Armanca, ICR-Budapesta: “EU NU REPREZINT ROMANIA!”

Brandusa Armanca (persoana sfericoidala care nu e Plesu, din fotografia alaturata), director al ICR-Budapesta, functionar public, cu salariu platit din buzunarele noastre, a comis azi un act pentru care va fi reclamata atat la Agentia Nationala a Functionarului Public cat si la conducerea Ministerului Afacerilor Externe (pentru ca ICR este, deja, o institutie anti-romaneasca). Aflata la Reuniunea Anuala a Diplomatiei Romane, intr-o disputa publica, stranita chiar de ea, pe tema premierii, din banii nostri, ai patibularilor, a unui revizionist maghiar recunoscut, directorul Duna TV si al postului adiacent cu nume elocvnet, Autonomia TV, Cselényi Laszlo, directoarea ICR-Budapesta a exlcamat, referitor la acest act: “EU NU REPREZINT ROMANIA!”. Intrebata, alaturi de alti martori, in numele cui a oferit atunci acel premiu, Armanca a continuat: “In numele ICR-Budapesta!”. Si ICR-Budapesta pe cine reprezinta?, am insistat eu. “Treaba noastra!”, a fost raspunsul incredibil venit din partea functionarului public pripasit la Budapesta. Inteleg ca “noi”, adica cei de la ICR, nu reprezinta Romania. Gura pacatosului adevar graieste!

Vezi mai jos scandalosul caz ICR-Budapesta promovatorul autonomiei teritoriale, care se adauga la scandalosul caz ICR-Stockholm promovatorul homosexualitatii, care se adauga la scandalosul caz al ICR-NY promovatorul kitschului anti-crestin si anti-semit, care se adauga la scandalosul caz al ICR-Paris si ICR-Berlin promovatoarele “stiintei turnatoriei”, care se adauga la scandalosul caz al mentinerii unor anti-romani ca HR Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu la sefia ICR. Asta-i “diplomatia culturala” a Romaniei? Comandante, nu mai vezi padurea de uscaturi?

Premierea postului DUNA si AUTONOMIA TV de catre ICR-Budapesta

Conform unui comunicat al Institutului Cultural Roman – Budapesta, presedintele ICR, Horia Roman Patapievici, insotit de vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies de rectorul Colegiului Noua Europa, Andrei Plesu, si de alti membri ai trupei de profitori, au decernat la Budapesta, pe 11 decembrie, la Palatul Duna, “Premiul de excelență culturală al ICR Budapesta”, alături de “premiile media”. “Premiul cultural, costând intr-un trofeu de bronz creat de sculptorul Peter Jecza, membru al Academiei de arte din Romania si deopotrivă al Academiei de arte frumoase din Ungaria, precum si dintr-o consistentă sumă de bani, va fi inmânat celebrului scriitor Esterházy Peter, tradus in România cu Un strop de pornografie maghiara, O femeie Humanitas), Verbele auxiliare ale inimii si sub tipar Harmonia caelestis (Curtea veche)”, transmite ICR Budapesta. “Premiile media vor incununa carierele jurnalistilor Cselényi Laszlo, presedintele Duna TV, canal international care implineste 15 ani, si Eva Iova, redactor sef al revistei Foaia Românească din Gyula”.
Ceea ce a refuzat sa transmita ICR este ca “suma consistenta de bani” a fost de 10.000 pentru Pornografia maghiara preferata de Humanitas iar, cand a fost sa recompenseze jurnalismul din Ungaria, Plesu, Patapievici si Coop s-au gandit ca presedintele unui post total antiromanesc, cum este DUNA TV, care are ca televiziune subsidiara si postul directionat spre Slovacia, Voivodina si Transilvania, denumit sugestiv AUTONOMIA TV, merita 6000 de euro iar romanca Eva Iova, de la “Foaia romanesca”, ziarista care se lupta zilnic cu iredentismul si agresiunea maghiara de stat, merita premiul cel mai mic, de 4000 de euro.
Gestul acestora, impreuna cu modul patologic in care Ioan Buduca – cunoscut pentru deviatiile si pasiuniliie sale inversioniste – a sarit in apararea lui Horia Roman Patapievici au provocat o reactie din partea fostului director al ICR-Paris, scriitorul anticomunist Radu Portocala, pe care o prezentam integral mai jos. Foarte interesant, aflam modul in care “operele” lui Plesu sunt publicate si “vandute” in Occident la fel cum se proceda, pe vremuri, cu cele ale lui Ceausescu.

Prieteniile paguboase ale conducerii ICR

Zilele trecute, presedintele Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici (foto), insotit de vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies si de rectorul Colegiului Noua Europa, Andrei Plesu, au decernat la Budapesta premii in valoare de 15.000 de euro din partea ICR scriitorului maghiar Esterhazy Peter si presedintelui DUNA TV, Cselényi Laszlo, care raspunde si de postul anti-romanesc AUTONOMIA TV. Gestul acestora, impreuna cu modul in care Ioan Buduca a sarit in apararea lui Horia Roman Patapievici au provocat o reactie din partea fostului director al ICR-Paris, scriitorul anticomunist Radu Portocala, pe care o prezentam integral mai jos.
Imi lasasera un gust neplacut, acum cateva saptamani, dizgratioasele contorsiuni prin care Ioan Buduca incerca sa-si convinga memoria de irealitatea unei discutii la care el insusi a participat (ZIUA, 3 septembrie 2007). Cu putin timp inainte, scrisesem ca informatia privitoare la vizita lui Ion Iliescu la Tescani imi fusese data in mai 1990 de catre Radu G. Teposu. “Radu Portocala se intareste in iluzia ca in mai 1990 Teposu i-ar fi comunicat o informatie”, noteaza Buduca, sugerand ca as suferi de halucinatii retroactive. Daca Ioan Buduca a uitat aceasta discutie, petrecuta in mica redactie a “Cuvantului”, inseamna ca are probleme de aducere aminte si ca nu e nimic de facut. Daca, insa, el se preface ca a uitat-o numai pentru a-i fi pe plac dlui Andrei Plesu, inseamna ca are probleme morale, ceea ce e mult mai grav si, din pacate, la fel de iremediabil. Pe 8 decembrie 2007, tot in Ziua, Ioan Buduca – fost si poate actual colaborator al ICR – se dezlantuia impotriva senatorului Eugen Mihaescu, folosind prilejul pentru a-mi da si mie o mica lovitura. “Ce-a mai auzit domnul senator Mihaiescu (sic!)? I-a spus Radu Portocala, fost director la ICR Paris, ca ICR Bucuresti ar fi alocat o suma <> pentru o traducere a unei carti de Andrei Plesu in franceza. “Dl senator Eugen Mihaescu a citit, ca multi altii, ceea ce scriam, pe 1 decembrie 2006, in scrisoarea mea de demisie: <> Presa bucuresteana a descoperit repede, chiar de la ICR, despre ce carte era vorba si a facut mai multe comentarii acide pe aceasta tema. Dl senator Mihaescu a avut deci la dispozitie destule surse publice. Care e, insa, povestea acestei carti? Sa subliniem, de la bun inceput, ca e vorba despre “Pitoresc si melancolie” – teza de doctorat a dlui Plesu, sustinuta in 1977 si aparuta la Editura Univers in 1980. In 2006, ICR Bucuresti a decis s-o publice in Franta, de aceasta “realizare” ocupandu-se personal dl Mircea Mihaies. Dosarul a ajuns, fireste, la ICR Paris in primavara lui 2006. El continea primul capitol tradus in franceza si un curiculum vitae al autorului, din care am aflat ca numarul premiilor si al titlurilor de doctor honoris causa acumulate de dl Plesu e sensibil mai mare decat acela al cartilor publicate. Am inceput prin a inmana acest dosar directorilor a doua mari edituri pariziene (Grasset si Fayard), care, dupa cateva saptamani, si-au manifestat dezinteresul total.
“Operele” lui Plesu, cumparate ca cele ale lui Ceausescu
Cum am comunicat la Bucuresti acest rezultat foarte putin pe masura pretentiilor si asteptarilor, sacra misiune de a-l publica in Franta pe dl Plesu mi-a fost retrasa discret. Intre timp, imi inchipui cu usurinta prin ce intermediari ICR Bucuresti a continuat negocierile, dar, cu toate ca eram inca director al Institutului de la Paris, nu am mai fost tinut la curent cu evolutia lor, ceea ce inseamna ca se hotarase “scurt-circuitarea” mea – tehnica nu numai ineleganta, ci si anormala in circumstantele date.
Printr-o pura intamplare – altminteri nu as fi aflat niciodata de existenta lui! -, cu o luna inainte sa demisionez, am descoperit contractul care avea sa fie semnat cu editura Somogy. Astfel am aflat ca ICR urma sa “participe” cu 28.500 de euro la aceasta publicare si ca, in plus, se angaja sa plateasca traducerea in franceza si drepturile de reproducere a ilustratiilor (tarifele muzeelor fiind, in medie, de 100 de euro pentru o imagine). Stiind cat costa tiparirea unei carti in Franta, am comunicat la Bucuresti uimirea pe care mi-o pricinuisera termenii acestui contract, din care simtul masurii lipsea cu totul. Fara rezultat, evident! Biografia dlui Plesu avea nevoie de aceasta editie franceza si, iata, ICR era in masura sa-i faca un mic serviciu.
Finalul intamplarii confirma cele ce prevazusem acum un an. Cartea a aparut pe 24 septembrie 2007, dar, cateva zile mai tarziu, Editura Somogy o anunta ca epuizata. Succes fulgerator? Nici vorba! Un editor demn de acest nume nu lasa sa se epuizeze un titlu atat de repede, ci il retipareste pana cand satisface integral cererea pietii. Singura explicatie posibila e ca ICR a cumparat cele cateva sute de exemplare publicate (fiecare costand 30 de euro, ceea ce e enorm pentru o lucrare de 190 de pagini!) si le-a pus la hibernat in vreun depozit. Tot asa facea si MAE, inainte de 1989, cu “operele” lui Ceausescu, editate pe bani grei in toate limbile pamantului.
Institutul Cultural Roman a cheltuit, asadar, o suma considerabila pentru a publica in Franta o carte care nu a trait, care nu a starnit nici un ecou si care a disparut in momentul aparitiei. Altfel spus, bani aruncati pe geam. Precedentele doua esecuri ale dlui Plesu pe piata cartii din Franta (Editions de l’Herne in 1990 si Editions Buchet-Chastel in 2005), ambele finantate de Centre National du Livre de la Paris, ar fi trebuit, totusi, sa constituie un semnal de alarma pentru conducerea ICR. Ei bine, nu! Nobilul sentiment al prieteniei – pe bani publici, fireste! – a precumpanit. Si totusi, nici prietenia, nici banii publici nu l-au ajutat pe dl Plesu sa parcurga lungul si anevoiosul drum de la Dambovita la Sena – oricat s-ar chinui Ioan Buduca sa creada contrariul.
Radu PORTOCALA

Vezi si Raluca22:

Caracatita ICR- astazi, “bratul de la Budapesta”

Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR- “bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

Noua Securitate- partea a III-a. Caracatia ICR- “bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

si

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru promovarea homosexualitatii

Posted by Roncea at 5:07 AM

Labels: adio ICR, Basescu, Patapievici